Deprecated: Non-static method EWCMS_User::getUrl() should not be called statically in /var/www/bucatarasdev.freshlemon.ro/public/__old__/includes/libraries/smarty/plugins/modifier.static_call.php on line 28
Comentarii (53)
Am momentele mele de ''aduceri aminte'', atunci cand mamaia ne tot povestea despre vremuri apuse, noua, nepoatelor, ni se parea ca ne povesteste de o alta lume..probabil ca si eu daca ajung sa povestesc nepotilor vor gandi la fel ca mine...ce povesti, ce lume-ndepartata, oare asa a fost........e bine sa ne amintim, e bine sa ne oprim din drum si sa ascultam cate-o poveste.....face bine sufletului si mintii.....si chiar imi aduc aminte mirosul de cartofi bagati la copt si d ecovrigii perpeliti pe plita....imi este dor de vremurile alea...... 
Cleme, sunt case în care intru, în special bătrâneşti, în care regăsesc mirosul copilăriei, mirosul de vatră, de sobă de pământ cu cuptor, de var proaspăt şi scrobeală, şi deodată mi se face dor de toţi şi de timpurile în care singura povară era joaca şi ora mesei. Şi mie îmi este dor de acele vremuri, tare dor.
M-a emotionat pana in adancul inimii, se intrepatrund atatea senzatii in acest moment. M-a dus cu gandul la bunici, si am atatea regrete ca nu am stiut, nu am stiut eu atunci sa pretuiesc atatea
Seara frumoasa, Padre! Ma bucur ca sunteti asa om si asa profund in adevaratele momente importante, ca le sunteti aproape si celor mai mic, dar si celor mai mari.
Nu stiu cata noima prinde ceea ce spun, dar sunt convins ca veti intelege!
O poveste emotionanta si cat se poate de reala. Eu imi aduc aminte cu drag de copilaria frumoasa in ciuda multor intamplari mai putin fericite de care nu ar trebui sa aiba parte nici un copilas. Imi aduc aminte cu drag de caldura sobei, mirosul de fum pe care il simteam dimineata cand se trezea bunicul ca sa faca focul ca sa nu ne fie frig, aparatul de radio pe care il pornea dimineta ca sa auda stirile, bunica care ne pregateam dimineata lapte prospat muls de la vacute cu cacao si paine calda si de zambetul de copil care nu se stergea mai deloc de pe buze.
Adică cum, Laura, în celelalte momente nu sunt profind, nu? Vai, ce aiurea sună, ai zice că-n celelalte momente sunt vreo hahaleră. 
Laura, crezi că eu am ştiu totul la vremea cuvenită? Nicidecum, la fel ca tine, realizez că am pierdut nişte momente pe care nu voi avea niciodată cum să le mai aduc înapoi. M-aş bucara dacă. măcar cei ce citesc cele scrise de mine, mult mai tineri, ar realiza acest aspect. Îţi mulţumesc pentru apreciere şi pentru că ai avut răbdare să citeşti simplele mele rânduri.
Camelia, problemele, unele din ele inerente, fac parte din viaţa noastră, uneori chiar din copilărie. Într-un fel ele ne călesc, chiar dacă, aparent, ai zice că-s prea dure pentru acel început de viaţă. Restul celor spuse de tine nu-mi sunt străine, mai puţin partea cu cacao, căci atunci nu prea se găsea, noi mâncam fidea cu lapte ori orez cu lapte, pentru că deh, am copilărit pe timpul comunismului în plin. Şi mai e ceva, eu mergeam şi cu vacile, lucru care se observă şi azi, că n-am faţă de academician. ) 
Off, Padre ))) Cum o dau, nu-i bine ) Randuri simple, dar cu o insemnatate atat de mare ... 
Laura, ai dat-o bine, doar că sunt eu un pic mai cârcotaş, cred că încă-s sub influenţa gogonelelor mâncate azi la prânz cu minunata fasole. 
Si eu mergeam cu vacutele. Plecam dimineata si ma intorceam la 12:00 ca sa mananc. Dormeam pana pe la 15:00 si apoi plecam din nou cu vacutele. In fine, toate intamplarile mai putin fericite trec, doar ranile raman in suflet pentru totdeauna.
Padre, si eu la fel 
Fix acelasi meniu
Am uitat sa scriu. Si eu mancam fidea cu lapte sau orez cu lapte.
Vai, dar tu mai şi dormeai? 
? Hmm, nu-mi permiteam 3 ore de somn, alea erau acordate scăldatului şi reprizelor de fotbal. )
Laura, apăi de aia ne plac nouă murăturile în acelaşi fel, pentru că-n copilărie am primit acelaşi meniu la micul dejun.
Da, eu dormeam. Ma scaldam cand mergeam cu vacutele.
N-aveam timp de scăldat cât eram cu vacile la păscut, le urmăream din sondele de petrol, de la înălţime, vreme în care ori coceam porumb, ori fierbeam lapte în dovleci, ori călăream caii CAP-ului. Treabă, nu glumă.
Padre incepe sa dea tot pe goarna, a fost un ''ingeras''...
Cleme, păi nu-ş ce ai înţeles tu din cele descrise de mine, dar recitind, la mine se vede că făceam mai multe lucruri deodată, adică eram şi cu vacile, dar totodată îmi făceam şi de mâncare, fără a uita de distracţie, copil model cum s-ar zice.
Erai mai nazdravan ca mine. Eu eram cumintica.
Pai si eu ce am zis....''ingeras''.... 
Hei Padre! Sunt povesti din alte timpuri. Povesti frumoase pentru noi, cei care am avut sau mai avem bunici la tara. Din pacate se pierde farmecul acelor vremuri, se rupe vraja. Sunt putini copii care mai merg la tara in vacante, acum batranii sunt tot mai singuri...Nu am sa uit niciodata mirosul camerei in care dormeam, razboiul pe care bunica il avea in camera alaturata, prispa, cuptorul din curte, mamaliga cu branza si smantana...bunica garbovita de munca...
Camelia, eu am fost, sunt nevinovat şi cred că voi fi nevinovat forever, toţi bucătăraşii îţi pot garanta asta. 
Cleme, n-am văzut din cauza ghilimelelor.
A inceput sa te lase.....
Nicidecum, Cleme, doar că mie îmi place direct, nu cu ghlilimele, de acuzări vorbesc.
O poveste emoționantă! Multumesc lui Dumnezeu ca mai am o bunica si mai pot auzi povesti la gura sobei, mai pot savura dovleacul copt, cartofii copti si gutuile coapte in cuptorul sobei! Mergem si cu vacile si mancam lapte ingrosat cu mălai.
ULTIMELE COMENTARII
La Multi Ani,
Sărbătoriților de astăzi
TOP
utilizatori
4582 puncte
3258 puncte
2169 puncte
1347 puncte
1300 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
hello@bucataras.ro
