Deprecated: Non-static method EWCMS_User::getUrl() should not be called statically in /var/www/bucatarasdev.freshlemon.ro/public/__old__/includes/libraries/smarty/plugins/modifier.static_call.php on line 28
Comentarii (38)
`neata,Padre !
Cu subiectul asta m-ai nimerit.De mica m-au fascinat cimitirele,am o deosebita placere sa ma plimb si sa studiez crucile si mormintele.Imi place sa gasesc cruci care au datele de nastere de pe la 1800 si ceva si sa-mi imaginez ce fel de oameni au fost respectivii.Mai ales ma fascineaza crucile mai iesite din comun,mai putin cavourile alea ca o casa,nu le inteleg rostul......Cand eram mica si mergeam cu bunica sa aprindem lumanari la cei din familie,ma duceam si aprindeam lumanari la toate mormintele la care erau stinse lumanarile..... 
Cleme, în sfârşit te-am nimerit şi eu cu un subiect 
Cred că toţi copiii au trecut prin această curiozitate. Eu şi acum mă uit pe crucile din cimitire, că pe cele din cimitiriul parohial le cunosc aproape pe dinafară. Nu cred că greşesc când spun că cimitirul este o istorie scrisă pe pagini de piatră, marmură, emn.
Neaţa bună!
Hai ca mi-au placut si alte subiecte,dar asta e pe placul meu,ca mie imi place sa fac excursii in cimitir,ma fascineaza,poate pentru unii suna morbid,dar pentru mine e chiar o placere.mai ales in noaptea Pastelui,cand toata lumea aduce lumina la cimitir si se vede intr-un anumit fel,valvataia aia care palpaie pana dimineata....iar am vorbit mult si zau daca vreau sa te intrec...
Cleme, îţi dau dezlegare la vorbă multă, că eu sunt cu gâtul franjuri, de la o răceală proaspăt căpătată. Ba şi buricele degetelor sunt afectate, dar de ţepii adunaţi prin grădină zilele astea.
În ritmul ăsta ai să mă găseşti la cimitir peste vreo 60 de ani. 
100 e cam mult pentru zile noastre,eu s-ar putea sa o apuc,am gena longeviva....
Buna dimineatza Parinte!Nu stiu de ce multzi oameni au frica de cei mortzi.Eu nu am problema asta.M-a prins intunericul la cimitir dar nu am avut nici o grija.Vorba la Cleme si mie-mi plac eexcursiile in cimitir sa admir crucile care mai de care mai pompoase sunt mai nou chiar si la sate nu numai la oras.S-au florile una mai frumoasa ca alta de pe morminte.Cand a murit fosta soacra fiecare era obosit in felul lui si au plecat sa doarma si la un moment dat am ramas numai eu singura cu ea pe la unu noaptea.Nu stiu cand am adormit si eu cu ea in camera si m-am trezit dimineatza pe la sase,spre norocul meu ca ea mai doarme inca.Daca este sa ne facem griji ca s-ar putea intampla ceva rau trebue sa fim atentzi la cei ce sunt in viatza.Mortzii nu mai fac nimic.
Aşa este, Ica, vii sunt ceo care ne fac probleme, nu morţii. Dacă ar fi să scriu experienţele mele, ar trebui să mai sccriu vreo cinci bloguri, că prin natura a ceea ce fac, am deseori legătură cu cei adormiţi, cu cimitirele şi cu cele ce au legătură cu ele.
Zi bună să fie la voi!
Am citit fara sa respir gandindu-ma - oare unde vrea sa ajunga?
Intelept, ca intotdeauna.
Multumesc, Padre, ca esti aici, cu noi!
a, nu pot sa nu te "impung" oleaca. ti-am gasit o greseala 
Bună dimineața!
Ei Gaby, normal că "înţelept", că la vârsta mea la ce te-ai aştepta
Care-i greşeala, ca să corectez, dacă n-ai corectat tu.
Şi eu mă bucur că încă mai sunt cu voi!
Neaţa bună cu spor, Cristina!
Buna dimineata , Parinte !
Se spune ca singura certitudine este moartea ...asa este , nu trebuie sa ne fie frica de moarte ci de vesnicia ei .De morti nu are de ce sa ne fie frica ...cei vii sunt rai , mortii sunt inofensivi . Acum 7 ani cand bunicul din partea mamei a plecat dintre noi eu si bunica si tata eram la capataiul lui . S-a chinuit de dimineata pana seara si dupa ce am chemat preotul paroh [ la insistentele mele] i-a citit rugaciunea si dupa o ora s-a stins . Mama , sora si fratele ei s-au pierdut li s-a facut rau , eu asa putere am avut ca impreuna cu bunica si tata l-am spalat si imbracat , nu mi-a fost frica .Pe urma cele 3 nopti i-am citit Psaltirea la capatai , am tamaiat , am tinut mereu lumanarea aprinsa , la fel si cu 6 ani in urma cand bunica s-a stins .Nu mi-a fost frica si i-am incurajat si pe restul din familie desi mai trecuti prin viata erau speriati si nu se puteau aduna .Intotdeauna la inmormantari privesc in sicriu si ma gandesc cat adevar este in cuvintele de la slujba inmormantarii 'desartaciunea desartaciunilor , totul e desartaciune ...'Amin !
Frumos, imi plac cimitirele si mie, mai ales cele de la manastiri, cel mai des vizitat este cel de la Cernica! Bine ar fi ca noi cand ajungem acolo sa ne putem odihni cu adevarat, sufleteste vb!
Buna dimineata Padre!
Frumos scris, sunt cimitire care merita intradevar sa fie vizitate!
Buna dimineata!
Buna dimineata!!! Ultima experienta am avut-o de revelion, pt ca am sarbatorit revelionul linga Sibiu, intr-un sat....Dupa ce ne-am petrecut seara, dimineata ne-am dus la slujba de la biserica si am colindat putin si prin cimitirul satului. Ma impresionat pina la lacrimi, plingeam de parca eu aveam o ruda inmormintata acolo...erau multe morminte cu oameni care au fost in razboi, tati si fii, car nu murise pe meleagurile noastre, dar care erau inmormintati acasa, aveau o mica poveste scrisa pe cruci....iar cimitirul era in paragina...
Buna dimineata!
Buna dimineata Parinte!Ehhhhhhh.............!
Buna dimineata Padre! Mi-e rusine sa spun, dar de cand a murit fratele meu mie nu-mi mai place sa merg la cimitir. Cand ajung totusi imi place sa-i ingrijesc mormantul, sa-l curat de buruieni, sa-i pun flori, sa tamaiez, asta pana apare "cardul de ciori", metaforic vorbind. Din cauza lor ajung foarte rar, desi cimitirul e la 2 statii de tramvai. Cand au aparut s-a dus linistea din cimitir si dorinta mea de a mai petrece, macar asa, cateva momente cu fratele meu mai mic, care s-a stins asa de tanar. Din cauza asta am mereu reprosuri de la mama ca nu ma duc mai des la cimitir. Si drumul pana acolo e infiorator. Strazi inguste pline de mirosuri infioratoare, caini, case si curti murdare si neingrijite! Tare-mi pare rau! Desi cimitirul in sine, merita o excursie din cand in cand!
Buna dimineata Padre
Stii,mie-mi face deosebita placere sa merg la cimitir.Odata pentru ca sunt oameni dragi acolo,de care ne e dor de multe ori,apoi pentru ca e liniste si-mi face bine la psihic si nu in ultimul rand pentru ca intotdeauna aceasta vizita declanseaza o reasezare a prioritatilor in viata,o reasezare corecta a faptelor.
Mama spunea candva ca nu-i este frica de acel moment,doar ca-i pare rau ca nu va mai fi alaturi de noi.
Zi frumoasa si cu spor Victor
Într-adevăr, Delia, în faţa morţii trupeşti trebuie să fim senini. Dar pentru a fi senini avem nevoie de liniştea sufletească pe care trebuie să o cultivăm o viaţă întreagă spre a ne bucura şi la sfârşitul vieţii de roadele ei. Fireşte că eu aş putea spune mult mai multe cu privire la slujba înmormântării, dar nu vreau să monopilizez discuţia, ci doar să reamintesc cititorilor că cimitirul este dovada vie a faptului că la un moemnt dat vom fi şi noi în rândul celor vizitaţi.
Zi bună la casa ta!
Ana, fiind bucureşteancă, ai posibilitatea să vizitezi mai des mănăstirea Cernica. Sunt convins că vizitezi şi celelalte mănăstiri din ţară, cu tot cu cimitirele lor, cu istoria lor, cu gândul şi speranţa că într-adevăr cei ce se odihnesc acolo, trupeşte, se odihnesc şi-n împărăţia cerească, sufleteşte.
Zi bună să fie la casa ta!
Mulţumesc frumos pentru aprecieri, Vladimir! Merită, merită pentru că până şi liniştea lor este o lecţie frumoasă de viaţă.
Bună să fie şi dimineaţa la casa voastră, Andreea!
ULTIMELE COMENTARII
)La Multi Ani,
Sărbătoriților de astăzi
TOP
utilizatori
4582 puncte
3258 puncte
2169 puncte
1347 puncte
1300 puncte
CONTACT
Bucataras.ro
hello@bucataras.ro
