Când spui „femeia“, ai spus „mama“, si-ai spus „sotia“, „fiica“, „sora“, si-ai spus fiinta cea mai scumpa si mai iubita tuturora, si-ai spus iubirea, si caldura, si frumusetea fara care ar fi-un pustiu, si-ar fi-o durere, si-ar fi-o tristete tot sub soare. Ce gol si ce singuratate era în cele sase zile când nu era în rai femeia pe toate luminându-i-le, iar când a fost facuta dulce, ca dintr-un vin, ca dintr-o rana, ce minunata întregire le-a dat fiinta diafana. E-adevarat ca prin femeie a mai venit si întristarea, dar fara ea n-ar fi viata si n-ar fi binecuvântarea, n-ar fi cântarea, nici sarutul, nici dor sau lacrima sub stele si ce-ar fi lumea fara-acestea si ce-ar fi viata fara ele? Sa-L binecuvântezi pe Domnul si multumeste-I c-a facut-o iar fata mamei si-a sotiei adie-o si sarut-o pe fruntea orei si-a fetitei, fa semnul binecuvântarii cu mângâierea cea mai sfânta a bucuriei si-a cântarii. N-o întristati, ci mângâiati-o si-ajutati-o cu iubire sa-si duca sarcina si crucea frumos si ea pre mântuire caci când ea plânge toate, toate unt chinuite si-ntristate iar când zâmbeste ea, ce cântec si ce lumina vine-n toate. ...Fii binecuvântata dulce si scumpa mama si sotie si sora si fetita noastra, fiti fericite pe vecie cu lacrimi sarutam obrajii si ochii vostri-n sarbatoare si-ntreaga dragoste ne-o punem pe-al vostru suflet ca o floare. (Cand spui "Femeia",Traian Dorz)